Fig.1 – Insecte benefice pentru combaterea dăunătorilor.
Plantațiile pomicole comerciale, ecologice (organice) se deosebesc total de cele comerciale convenționale (obișnuite) prin aceea că în tehnologia de cultură (combaterea buruienilor, fertilizarea, combaterea bolilor și dăunătorilor, rărirea fructelor, etc.) nu se folosesc produse de sinteză chimică.
Dacă în plantațiile pomicole convenționale controlul bolilor și dăunătorilor este dificil (multitudinea bolilor și dăunătorilor, bolile și dăunătorii dezvoltă rezistență la pesticide în timp, apar specii dăunătoare noi, uneori fiind necesare până la 20 de tratamente chimice pe an), în plantațiile pomicole ecologice fitoprotecția este mult mai grea și mai costisitoare.
O paralelă între cele două tehnologii găsiți mai jos
Pomicultura convențională: îngrășăminte, insecticide, acaricide, rodendicide, erbicide, fungicide, substanțe de rărirea fructelor, toate de sinteză chimică
Pomicultura organică: Buruienile se distrug prin, mulcire, cosire, frezare, plivitul manual , plivit cu flacără; Controlul dăunătorilor se bazează pe practici agro-ecologice, adică agenți de control biologic (de ex.prădători, parazitoizi, agenți patogeni și concurenți, feromoni, capcane adezive colorate); Fertilizarea cu îngrășăminte naturale (compost, gunoi de grajd, mraniță, guano etc.); Rărirea manuală sau mecanică a fructelor.
Cu alte cuvinte fitoprotecția livezilor ecologice presupune restabilirea unui echilibru natural între prădătorii naturali (introduși în livada artificial din preparate biologice) și dăunătorii pomilor fructiferi, astfel încât să se producă scaderea populațiilor de insecte dăunătoare sub pragul de dăunare economică.
Preparatele biologice cu prădători naturali se achiziționează momentan din străinătate și se distribuie în livadă. Prădătorii naturali se hrănesc cu insectele dăunătoare și le distrug nemaifiind nevoie de tratamente chimice (Figura 1).
O altă metodă biologică de combatere a dăunătorilor este instalarea de capcane cu feromoni -hormoni sexuali care atrag/dezorientează masculii și deci insectele nu se împerechează, și nu se înmulțesc.
Pentru combaterea bolilor pomilor fructiferi se folosesc produse precum zeamă sulfocalcică, piatra vânătă, uleiuri minerale, uleiul de neem, bicarbonat de potasiu etc.
Produsele de neem sunt derivate din semințele zdrobite ale copacului de neem (Azadirachta indica) care crește în regiunile tropicale și subtropicale aride din Asia de Sud-Est și India. Ingredientul activ este atât un factor de descurajare a hrănirii, cât și un regulator de creștere, împiedicând dezvoltarea insectelor. Pesticidele cu neem funcționează cel mai bine împotriva insectelor imature, care apoi nu mai evoluează și trebuie aplicate atunci când temperaturile sunt calde.
Pyrethrum este denumirea generică dată unui insecticid pe bază de plante derivat din capetele de flori uscate și pulverizate ale margaretei piret (Chrysanthemum cinerariaefolium). Este cultivat predominant în Asia de Sud-Est, Africa de Est și Australia. Ca insecticid botanic, produsele din piretru sunt netoxice pentru majoritatea mamiferelor, ceea ce îl face printre cele mai sigure insecticide utilizate.
Spinosad este un produs biologic realizat dintr-o bacterie naturală din sol numită Saccharopolyspora spinosa. Această bacterie a fost descoperită pentru prima dată în 1982 și conține compuși chimici unici care s-au dovedit a avea proprietăți insecticide.
Sulful poate fi folosit și pentru a gestiona acarienii, psylla piri și păduchele de San Jose. Formulările sub formă de praf sunt cele mai eficiente împotriva acarienilor. Lista imputurilor cu acțiune ecologică este mai largă, aprobată prin legislația fiecărei tări în parte.
În România inspecția și certificare operatorilor înregistrați în sistemul de agricultură ecologică este efectuată de: 15 organisme de control private, care sunt acreditate de Asociația Română de Acreditare (R.E.N.A.R), organism naţional de acreditare care acreditează organismele de control în conformitate cu cerințele Normei europene EN ISO/CEI 17065:2012 „Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii” și de alte organisme de acreditare echivalente din Uniunea Europeană semnatare ale acordului de recunoaştere multilaterală a acreditării europene EA-MLA și aprobate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (M.A.D.R.) pentru desfășurarea acestei activități.
Pomicultura ecologică se confruntă cu trei mari dificultăți:
- Producțiile obținute în acest sistem sunt cu 20–30% mai mică decât în cele convenționale, în funcție de culturi, contextul și practicile agroecologice
- Profiturile din pomicultura ecologică sunt cu aproximativ 20–30% mai mici decât în convențional;
- Piața nu este pregătită să valorifice fructele ecologice, care ar trebui valorificate la preț mai mare decât cele convenționale, pentru recuperarea cheltuielilor și realizarea unui profit rezonabil.